JavaScript has been turned off in the browser. Please turn it on. How can I do this?.

Search by tags

Maximum 300 characters
Allowed limit is exceeded by
Comments blocked
Why?
Your comment was not sent. Only VIP users may comment on photos.
Activate VIP status
Eduard, 51
From Briceni. Last active long ago

De la eterna confruntare la eternă colaborare. Partea a dou

De la eterna confruntare la eternă colaborare Partea a doua Cum îţi vei aşterne patul, Aşa vei dormi; Cum îţi vei aranja viaţa, Aşa vei trăi! Multe ciudăţenii se întîmplă pe lumea aceasta. Unele dintre ele te provoacă la rîs, altele la plîns, a treia categorie dintre ele te fac să plîngi de rîs, dar există şi dintre acelea la văzul cărora nici nu ştii ce să faci: - să rîzi sau să plîngi, nu de bucurie, de scîrbă. Industria creatoare de divertisment a ajuns în timpul de faţă să înregistreze o dezvoltare de proporţii indefinibil de mari. Dacă e să se potrivească ei, omului nu-i ajunge viaţa sa nici pentru a gusta cîte o fărîmă din toate produsele pe care ea le lansează pe piaţă. De faptul că unele din realizările ei sînt o binecuvîntare pentru oameni iar altele un blestem pe capul lor nu se îndoieşte nimeni şi nici nu încerc să vă contrazic opiniile în această privinţă. Vorba „- Nu-i frumos ce-i frumos, dar e frumos ce-i place omului!” - o consider la ea acasă în acest domeniu şi vă sfătui şi pe d-stră să faceţi lucrul acesta. Fiţi sigur că o să aveţi numai de cîştigat dacă-mi urma-ţi sfatul, cu toate că nu despre gusturile estetice mi-am propus să vă vorbesc în învăţătura de faţă. E amuzant, relaxant şi destul de util să te distrezi pe seama unor oameni deştepţi, a căror vocaţie divină le permite să o facă pe proştii, scoţînd în vileag şi evidenţiind astfel viciile şi slăbiciunile semenilor lor, slăbiciuni şi vicii ce merită şi trebuie să fie eradicate din viaţa oamenilor şi a societăţii umane. Îmi face şi mie o deosebită plăcere să mă bucur de activitatea a astfel de persoane, indiferent de calea pe care ei reuşesc să-şi pună talentul în slujba omenirii, şi le doresc o viaţă plină de bucurie şi de realizări remarcabile. Cu totul altfel stau treburile în cazul proştilor ce se străduie cu tot dinadinsul să se impună omenirii drept întruchipări ale înţelepciunii şi ale celorlalte virtuţi umane. La vederea unor astfel de „bucăţi” numai de satisfacţie morală, de relaxare psihică şi fizică, şi de linişte nu poate merge vorba, mai ales cînd prostia lor pune în pericol însăşi existenţa civilizaţiei umane. Un nebun în societatea umană este o povară pe capul ei. Zece nebuni, zece poveri. Cînd nebunii îşi unesc eforturile întru realizarea unei cauze comune, reieşite din suma celor mai absurde nuanţe ale prostiei lor, atunci ei sînt nu numai o povară insuportabilă pentru omenire, ci şi un pericol de moarte pentru ea, mai ales cînd numărul lor nu este de zece, ci de mii şi milioane de ori mai mare. Cînd omenirea a auzit pentru prima oară despre drepturile femeilor, rîuri de lacrimi de compătimire s-au revărsat peste întreaga suprafaţă a Pămîntului. A fost conştientizată „nedreptatea” săvîrşită împotriva majorităţii covîrşitoare a omenirii, în care au fost întrunite toate fiicele, nepoatele şi strănepoatele Evei, şi poziţie după poziţie şi milimetru după milimetru din drepturile bărbaţilor au început să le fie oferite femeilor, pînă sa ajuns de la poziţia mult-rîvnită de egalitate la poziţia indiscutabilă de absolută superioritate a pretinselor „victime” asupra „insuportabililor tirani”. În cei aproape două sute de ani de luptă pentru drepturile şi egalitatea femeilor nici urmă nu a rămas din „supremaţia” şi drepturile bărbaţilor. Ce a cîştigat şi ce a pierdut omenirea de pe urma respectivei inversări radicale, cu binecuvîntarea şi ajutorul lui Yehowah, vom încerca să conştientizăm în clipele următoare. Ca să nu ne înşelăm cu vre-o presupunere eronată legată de obiectul nostru de discuţie, să aruncăm o privire în acele trecuturi îndepărtate cînd femeia, după cum se spune, era nedreptăţită de bărbat. Nu se ştie concret care femeie anume şi de către care bărbat a fost nedreptăţită, dar cu implicarea răbdării vom elucida şi lucrul acesta, conform devizei „Cu răbdarea treci şi marea!”. Primul lucru pe care n-ar fi rău să-l clarificăm este cînd, unde şi cum a fost femeia nedreptăţită şi exploatată de către bărbat. Pe urmă ne vom lămuri şi cu întrebările de ce şi pentru ce au fost femeile „exploatate” şi „discriminate”, dacă se va adeveri, desigur, că au fost într-adevăr exploatate. Deoarece pînă la apariţia mişcării de emancipare a femeilor istoria n-a fost interesată de acest obiect de discuţie şi nu i-a atras atenţia cuvenită, ne-înregistrînd actele ce ar fi putut fi categorisite drept mărturii evidente ale respectivei nedreptăţi sociale, vom încerca să le depistăm, să le elucidăm şi să le clarificăm singuri, luînd-o de la bun început, de la Adam şi Eva. - Prima persoană bănuită că ar fi „exploatat” şi „discriminat” femeia, cine credeţi că este? Nu! Nu Adam a fost acea persoană. Femeia a cunoscut „exploatarea” înainte de a-i trece lui Adam prin cap să facă lucrul acesta. Dumnezeu a fost „neruşinatul” care şi-a permis să nedreptăţească fiinţa aceasta gingaşă şi duioasă. El a pus bazele „nedreptăţii” ce a dăinuit timp de milenii. El, nu altcineva. Imaginaţi-vă acea „neobrăzare”! În loc să-i cadă în genunchi, să-i sărute poalele şi mîna, recunoscîndu-i „supremaţia” şi lăudîndu-i calităţile pe care le are, dar mai ales pe cele pe care nu le are, după cum este la modă astăzi să se facă, El, Dumnezeu, a îndrăznit să-i interzică ei, Evei, să nu mănînce roade exact din pomul ce-i plăcea ei cel mai mult; şi nu numai că i-a interzis consumarea lor, dar a şi ameninţat-o, cu moartea, pe ea, pe Eva. - D-stră sînteţi în stare să vă imaginaţi acea „crimă” şi acea „fărădelege”? Cum de şi-a permis El, „nelegiuitul”, să facă aşa ceva? Noroc de şarpe, că s-a dovedit a fi „binevoitorul” femeii. Următoarea înregistrare a „discriminării” femeii de către bărbat se referă la Adam. Nenorocitul ăla de derbedeu, pe lîngă faptul că n-a îndrăznit să-i ia apărarea „mult-oropsitei” sale consoarte, oferindu-I lui Dumnezeu vre-o trei perechi de palme, sau încrucişînd săbiile cu El, aşa cum au făcut-o mujicii adevăraţi ai tuturor timpurilor, n-a avut nici curajul de a o înşfăca pe „mult-obijduita” sa soţie de plete şi să o izbească cu capul de toţi pomii Raiului, în momentul în care şi-a dat seama că a dat de dracul mulţămită ei. Nici scena respectivei „fărădelegi” nu e uşor de-o imaginat şi înţeles, cu toate că n-ar fi rău să faceţi lucrul acesta. De la Adam pînă la Noie, adică pe parcursul a circa două mii de ani, femeile au fost nedreptăţite numai de îngeri. Bărbaţii acelor timpuri s-au dovedit a fi prea „deştepţi” pentru a-şi permite aşa ceva. Tot ce e posibil că viagra nu fusese încă inventată pe atunci. Următorul pe lista „criminalilor” a fost Noie. El şi-a permis să le ia, pe soţia şi pe nurorile sale, pe corabie. Mai bine le lăsa să se înece. Gluma-i glumă, stimaţi cititori, dar istoria-i plină de astfel de „fărădelegi” şi acte de „exploatare şi umilire” a femeilor de către bărbaţi. Patriarhul Avram i-a permis Sarei să-i fugărească pe propriii lui fii din casă, împreună cu mamele lor. Isac i-a permis Rebecăi să-l aibă de prost. Iacob şi cei doisprezece viţei ai săi au răbdat pînă fiică-sa i-a dezonorat familia. Iosif s-a lăsat aruncat în închisoare de soţia faraonului. Paris s-a lăsat prostit de Elena să o ia cu el în Troia, etc., etc.. Şirul „nelegiuirilor” săvîrşite de bărbaţi faţă de femeie este infinit de mare, de-aceea îl lăsăm în pace. Se afirmă, pe la toate forumurile naţionale, internaţionale, locale, globale, terestre şi extraterestre despre discriminarea femeii de către bărbat şi latră asemenea cîinilor militanţii pentru drepturile femeilor, de nu există petic de pămînt unde să nu fi ajuns hămăitul lor, dar să întoarcem medalia pe verso, să vedem ce se sub-înţelege prin inscripţiile de pe ea. Dacă e să ne uităm cu ochi treji la istoria civilizaţiei noastre, începînd de la acel mit naiv, dar destul de sugestiv, despre Adam şi Eva, pînă în zilele noastre, vom observa că rolul jucat de femeie în ea nu este nici pe departe cel de victimă neputincioasă şi inocentă, după cum se pretinde, ci de fiinţă însetată de putere şi obsedată de dorinţa de a domina şi stăpîni tot ce se mişcă pe suprafaţa Pămîntului. De la vestita Evă, cea care a încercat să devină ca Dumnezeu şi mai presus de Dumnezeu, pînă la urmaşele ei de astăzi, aceleaşi tendinţe şi aceleaşi maniere de a acţiona le caracterizează pe toate; De la femeia ce şi-a permis să-şi atribuie numele lui Dumnezeu, Eva (Ye(ho)wah), pînă la ultima Marie şi Smaraldă ce sălăşluieşte undeva pe la periferiile civilizaţiei umane, acelaşi foc şi acelaşi instinct de a domina le mistuie pe toate. Istoria n-a înregistrat cazuri de umilire şi exterminare în masă a femeilor ca rezultat al capriciilor bărbaţilor, în schimb ea este plină de momente în care bărbaţii au fost prigoniţi, maltrataţi şi exterminaţi din porunca sau la solicitările femeilor. Nici un rege n-a îndrăznit să trimită pe lumea cealaltă sau să ia cu el în mormînt majoritatea reprezentantelor sexului opus, dar numărul reginelor ce şi-au trimis popoarele la moarte sau au cerut sacrificarea ostaşilor ce se aflau în slujba lor nu este mai mare şi nici mai mic decât numărul femeilor ce s-au aflat vreodată în fruntea vre-o unui popor sau au exercitat influenţă asupra conducerii lor. Nu degeaba în jocul ce ilustrează cel mai bine mahinaţiile civilizaţiei umane, şahul, cea mai periculoasă figură este regina. De la „sfînta” Elenă, cea care i-a adus pe greci pe capul troienilor, pînă la „preacurata” Catiuşă, cea care a umplut toate mlaştinile şi mocirlele Siberiei cu oasele ruşilor, n-a existat crimă şi fărădelege în spatele căreia să nu fi stat vre-o „prea-frumoasă” afrodită. Francezii au ridicat constatarea respectivă la nivel de lege, plasînd la baza fiecărei investigaţii penale căutarea femeii vinovate de înfăptuirea crimei. Totuşi nu învinuirea şi acuzarea femeilor de prostiile ce au fost săvîrşite pe parcursul istoriei este scopul învăţăturii de faţă. Nu nutresc sentimente negative faţă de nici o femeie din lume şi nici nu instig pe nimeni să facă un astfel de lucru. Nu scotocirea printre rufele murdare ale trecutului omenirii mă interesează pe mine, indiferent cine se află în spatele nenorocirilor ce au mutilat şi distrus viaţa generaţiilor anterioare. Viitorul civilizaţiei noastre mă nelinişteşte, de-aceea mi-am permis să abordez problema aceasta delicată a relaţiei dintre cele două sexe umane. De felul cum vor evolua evenimentele în domeniul respectiv depinde extrem de mult soarta ce ne aşteaptă: - dacă ele se vor desfăşura în felul în care se derulează în prezent, vai ş-amar de viaţa noastră; dar dacă reprezentanţii celor două sexe umane vor prinde la minte şi-şi va ocupa fiecare locul ce-i este hărăzit de Cel ce i-a creat, îndeplinindu-şi conştiincios rolul menit, atunci există şanse să beneficiem de un viitor în care să ne bucurăm de viaţă. Dacă la începutul mişcării pentru egalitatea în drepturi a femeii şi bărbatului nimeni nu bănuia ce se află în spatele ei şi care vor fi consecinţele ei asupra omenirii, astăzi se ştiu cu siguranţă lucrurile acestea: - nici cei ce trag sforile tendinţei de emancipare a femeilor nu sînt binevoitorii omenirii şi nici efectele ei nu sînt benefice asupra dezvoltării ei. Dacă primele manifestări ale nemulţumirii femeilor faţă de bărbaţi au fost întîlnite cu zîmbetul pe buze şi încurajate de către ei, astăzi urmaşii „tiranilor” şi „despoţilor” de ieri n-ar fi rău să se pună în gardă. Femeile s-au complăcut rău de tot în rolurile pe care, cu ajutorul bărbaţilor, au început să le joace, tendinţele lor ajungînd să depăşească cu mult capacitatea intelectuală şi morală a lor, încît nu numai viaţa bărbaţilor a fost transformată în povară, dar însuşi viitorul lor, al femeilor, şi al copiilor lor este în pericol. Ne-fiind promovate în posturile cheie ale societăţii pe baza calităţilor intelectuale şi morale ale lor, şi nici pe baza meritelor lor faţă de societate, ci numai datorită apartenenţei lor la genul feminin şi pe baza predispoziţiei lor spre servilism, activitatea tuturor sferelor activităţii umane ce au încăput în mîinile femeilor a cunoscut o paralizie integrală: - peste nouăzeci de procente dintre instituţiile reprezentate de ele au devenit sau inutile, sau parazitare pentru societate. La femei instinctele ce le animează existenţa sînt exact inverse celor de care e nevoie pentru conducerea şi administrarea eficientă a societăţii. Indiferent de postul pe care-l ocupă femeia în societate, interesele societăţii nu o preocupă niciodată. Nici un argument şi nici un raţionament nu vor determina femeia rămasă faţă în faţă numai cu propria-i conştiinţă să pună interesele omenirii mai presus de interesele ei şi ale copiilor ei. Vorba „După mine măcar potopul să vină!” fără îndoială a fost promovată de-o nepoată de-a Venerei. - Unde credeţi că poate ajunge societatea umană dacă este lăsată la discreţia celor ce nu au nici cea mai mică intenţie de-a se interesa de bunăstarea ei, adică a femeilor? Dar mă opresc aici cu criticarea femeilor, pentru a nu i se crea nimănui impresia că am ceva împotriva lor. Pe mine mă preocupă soarta omenirii, nu interesele bărbaţilor sau a femeilor; iar omenirea nu poate fi concepută fără convieţuirea celor două sexe. Eu militez pentru o civilizaţie umană fericită care nu poate fi imaginată fără o relaţie armonioasă între bărbat şi femeie, relaţie care poate fi instaurată nu pe calea contradicţiei şi confruntării, ci numai pe calea înţelegerii şi completării reciproce. Ideea egalităţii dintre bărbat şi femeie este la fel de eronată precum ideea egalităţii dintre toţi oamenii, şi nu mai puţin nefastă pentru omenire decît ea. Ca dobitoace oamenii pot fi puşi cu toţii pe acelaşi cîntar, deoarece deosebirea fizică şi fiziologică dintre ei nu e într-atît de relevantă încît să permită categorisirea lor în superiori şi inferiori, chiar dacă la unii dintre ei umflătura e mai sus de centură iar la alţii mai jos de ea. Ca fiinţe umane, însă, este o tîmpenie să-i bîcşeşti pe toţi oamenii în acelaşi sac. Fiinţă umană înseamnă fiinţa care cugetă, raţionează, gîndeşte şi poate să-şi modifice cu ajutorul intelectului său întreaga sa personalitate. Un om prost nu va fi niciodată la fel de util societăţii după cum poate fi un om înţelept; cel laş nu va putea niciodată oferi societăţii ceea ce-i oferă cel virtuos; şi contribuţia leneşului la bunăstarea societăţii nu va fi niciodată egală cu cea a omului conştiincios, de unde reiese că societatea are tot dreptul să-i trateze pe oameni diferit, în funcţie de aportul pe care ei îl au la dezvoltarea ei, şi nu numai că are tot dreptul să facă lucrul acesta, dar are obligaţia morală de a-l face. Cu o lingură de rahat spurci un butoi de miere, pe cînd nici cu toată mierea din lume nu faci rahatul comestibil; - lucrul acesta îl puteţi experimenta personal, oricînd vă vine cheful. Acelaşi fenomen are loc şi în cazul oamenilor: - un prost poate scoate din minţi toată armata înţelepţilor, pe cînd nici un număr infinit de mare de înţelepţi nu vor fi în stare să-l facă pe un debil să gîndească normal. – Ce concluzie credeţi că trebuie de tras de pe urma acestui fapt? Că atitudinea societăţii faţă de oameni trebuie să fie diferenţiată. Impunerea forţată a egalităţii între oameni nu duce altundeva decît la dispariţia virtuţilor fără de care nu poate exista o societate normală. Prostul nu cîştigă nimic dacă este tratat ca un înţelept, pe cînd cel înţelept pierde înţelepciunea dacă este plasat pe aceeaşi treaptă cu cel prost; laşul nu se molipseşte niciodată de curaj dacă este considerat egalul celui virtuos, dar virtuosul oricînd poate fi descurajat dacă este tratat ca un laş; cel conştiincios nu are nici o influenţă asupra celui leneş, pe cînd cel leneş îi poate umple de lene pe toţi harnicii; şi nici un om cinstit nu se va simţi bine în societate cît timp hoţii şi bandiţii sînt consideraţi egalii săi. Cu alte cuvinte, pentru a nu ne pomeni într-o zi că trăim într-o lume de proşti, laşi, leneşi, hoţi, criminali şi handicapaţi, trebuie urgent să ne învăţăm să recunoaştem şi să încurajăm calităţile, virtutea şi înţelepciunea în oameni, oferindu-le astfel lor motivul necesar perfecţionării şi cultivării personalităţii proprii, motiv care constă în aprecierea justă a lor şi în respectul societăţii faţă de meritele şi realizările lor. Revenind la problema egalităţii dintre bărbat şi femeie, vă atrag atenţia asupra primei şi celei mai grave consecinţe a mişcării pentru plasarea femeii la nivelul sau deasupra bărbatului. Femeile n-au cîştigat nimic de pe urma ei: - nici mai inteligente n-au devenit, nici mai virtuoase, nici mai frumoase şi nici mai fericite. Singurul lucru pe care l-au căpătat este posibilitatea cultivării şi satisfacerii egoismului şi vanităţii propriilor lor fiinţe. Societatea, însă, a înregistrat pierderi catastrofale de pe urma impunerii forţate a femeii în viaţa ei socială şi politică. Ca rezultat al politicii de discriminare, înjosire şi umilire a bărbatului în faţa femeii, politică la care s-a ajuns pînă la urmă, bărbaţii au degradat şi regresat înspăimîntător de mult, în special din punct de vedere intelectual, moral şi psihic, ceea ce a condus la diminuarea considerabilă a aportului lor în dezvoltarea civilizaţiei umane, ajungîndu-se pînă acolo încît în prezent nu are cine conduce omenirea pe calea pe care ea s-a angajat. Astfel, tot ce au realizat femeile prin lupta lor de afirmare şi de sfidare a bărbaţilor este că au privat propria lor societate de servicii fără de care societatea nu poate exista, ne-înlocuindu-le cu nimic, din simplul motiv că nu sînt în stare să facă acest lucru, punînd astfel în pericol atît existenţa omenirii, cît şi viaţa personală a lor şi a copiilor lor. Au semănat vînt ş-acum culeg furtună: - au săpat, prin inconştienţa şi uşurinţa lor sub temelia societăţii în care trăiau, făcînd-o să se surpe, acum societatea le întoarce pîrleala: - le distruge viaţa personală, le ruinează şi dezmembrează familiile şi le îngroapă copiii. Suprimaţi şi împiedicaţi fiind de societate să progreseze intelectual, moral şi psihic, prin lege educaţie şi cultură, bărbaţii au ajuns, în marea lor majoritate, la gunoiştea societăţii, îmbrăţişînd rolurile de rataţi social şi profesional, sau, în cel mai bun caz, de bufoni şi de marionete. În peste nouăzeci şi şase de procente din familiile existente pe suprafaţa Pămîntului, ei nu au posibilitatea să-şi spună cuvîntul în administrarea propriei lor familii şi în educarea propriilor lor copii, deoarece societatea a oferit prioritate în aceste domenii femeilor. Iar ca rezultat al acestei politici majoritatea căsniciilor sînt sortite eşecului, viaţa în ele a devenit insuportabilă, în timp ce copiii lor sînt expuşi riscului de a nu reuşi niciodată să-şi găsească locul potrivit în societate. - Să fie oare acesta finalul rîvnit de femei? Cînd nu-i cap e vai de picioare! De-ar şti, sărmanele femei, ce se află în spatele tendinţei de impunere şi implicare a lor în viaţa socială, politică şi religioasă a omenirii, şi cine culege roadele respectivei mişcări, şi-ar aprinde părul de pe cap cu propriile lor mîini. În naivitatea şi superficialitatea cu care ele se uită la viaţă, lor li se pare că cineva le doreşte bine şi încearcă să le ajute cu ce poate, în realitate însă, în spatele sloganelor aparent umanitare se află o politică murdară şi josnică promovată şi susţinută de persoane care numai tendinţe pacifiste şi caritabile faţă de omenire n-au. Cineva urmăreşte scopul de a înrobi toate fiinţele umane şi de a le transforma în bioroboţi inconştienţi, programaţi să-şi sacrifice oricînd viaţa la comanda lor. Nici bunăstarea societăţii umane şi nici fericirea femeilor nu-i preocupă pe ei. Pe acei cineva îi animează propriile lor interese, femeile fiind în cazul respectiv doar simple unelte comode de care ei se folosesc pentru a-şi realiza obiectivele. Proprietatea femeii de a fi unul dintre cele mai sigure mijloace cu ajutorul cărora poate fi destabilizată şi transformată viaţa unei societăţi e cunoscută din timpurile de demult şi se ţinea cont de factorul respectiv în elaborarea legilor, obiceiurilor şi religiilor. Pitagora, unul dintre marii înţelepţi ai antichităţii, şi-a avertizat contemporanii despre forţa distructivă pe care o tăinuieşte în sine implicarea femeii în viaţa politică şi socială a statului. „Cea mai sigură metodă de a ocupa o cetate”, - spunea el, - „este instigarea femeilor acelei cetăţi să pornească împotriva bărbaţilor lor şi să se implice în afacerile politice şi sociale ale ei”. Nici un stat, nici un popor şi nici o politică nu s-a atîrnat indiferent faţă de această realitate, de unde se şi trage atitudinea diferită pe care popoarele lumii au adoptat-o faţă de femei. Popoarele preocupate de soarta civilizaţiei lor au luat măsuri de precauţie faţă de posibilitatea folosirii propriilor femei împotriva lor, îngrădindu-le acestora toate căile de acces spre afacerile statelor lor, ajungînd chiar să exagereze în acest domeniu, privînd femeile şi de libertăţi şi drepturi esenţiale vieţii umane. Popoarele ce s-au atîrnat neserios faţă de acest lucru au plătit cu vîrf şi îndesat pentru neseriozitatea lor. Cu cîteva sute de ani înainte de avertizarea făcută omenirii de Pitagora, s-a născut şi a început să se dezvolte cel mai mare, mai crunt, mai straşnic şi mai mîrşav duşman al omenirii, care ulterior avea să calce în picioare şi să distrugă toate neamurile şi seminţiile Pămîntului, folosindu-se întru acest scop de toate mijloacele existente în lume, inclusiv de predispoziţia şi „darul” femeilor de a-şi distruge propria societate. Prima campanie încununată de succes pe care duşmanul omenirii a întreprins-o împotriva ei a folosit din plin „talentele” vizibile şi ascunse pe care femeile lumii au fost în stare să i le pună la dispoziţie. Umanitatea s-a dovedit a fi complet dezarmată şi nepregătită în faţa acelui atac josnic ce a făcut praf şi pulbere toate orînduirile existente pe atunci în lume. Creştinismul nu a cunoscut mila faţă de nici un popor şi faţă de nici o persoană, instaurînd în lumea ce a reuşit să o ocupe o teroare fără de precedent, care a transformat în iad viaţa a miliarde de oameni, pe parcursul a două mii de ani. Despre rolul femeii în cea mai murdară afacere din istoria civilizaţiei umane, care s-a dovedit a fi creştinismul, este inutil de vorbit. Fără slăbiciunile, superficialitatea, naivitatea şi prostia femeilor creştinismul n-ar fi avut nici o şansă de-a se răspîndi şi de-a învinge. Femeile au reprezentat forţa distructivă a celei mai criminale ideologii, care le-a răpit oamenilor atît plăcerea de a-şi trăi viaţa cît şi posibilitatea de a beneficia de bunăvoinţa şi îndurarea lui Yehowah, Stăpînul Universului. Jonglînd cu cele mai fireşti şi nefireşti slăbiciuni ale femeilor, creştinismul s-a încuibat adînc în sufletul lor, folosindu-le pe toate căile posibile împotriva propriilor lor familii, popoare şi societăţi. Ţinînd cont de influenţa subtilă a femeii asupra bărbatului, de rolul ei în educarea copiilor şi de poziţia avantajoasă pe care i-o oferă deţinerea rolului strategic de administrare a treburilor şi resurselor casnice, printre care şi domeniul alimentar, egale cu zero s-au dovedit a fi toate argumentele logice ale bărbatului împreună cu eforturile şi tendinţele lui de a-şi salva societatea şi familia de efectele distructive a credinţei oarbe pe care duşmanul omenirii i-a băgat-o în cap femeii prin intermediul prostiei ei. Bărbat după bărbat şi popor după popor au căzut victime debilismului fiicelor prostiei, întruchipat în iubitele, soţiile şi fiicele lor, a căror creier atrofiat n-a putut înregistra nimic în afară de tîmpeniile ce alcătuiau ideologia creştină. Smintitul Clovdis, regele francilor, care avea hormoni în loc de creier, şi-a obligat poporul să accepte creştinismul de dragul măcucei de Clotilda; Iaghello, un alt obsedat, i-a dăruit pe lituanieni diavolului de dragul altei nebune; etc., etc.. Toate popoarele ce astăzi reprezintă tabăra creştină a omenirii, care se mai şi mîndresc cu faptul acesta, sau au ajuns creştine de pe urma unor afaceri ruşinoase, în care ele jucau roluri de turme de berbecuţi şi de oiţe sortite pieirii, sau au fost creştinate forţat, cu focul şi sabia. În ambele cazuri rolul jucat de femei în ele a fost decisiv şi nefast pentru omenire. Metoda cu ajutorul căreia creştinismul a folosit femeile ca una din cele mai sigure arme ale sale este simplă, dar straşnic de perfidă şi eficace. Împletind în ideologia sa mila, simţul de vinovăţie, frica, tendinţa spre misticism, lipsa raţionamentului logic şi predispoziţia femeii de a crede orbeşte prima prostie ce este în stare să-i stoarcă lacrimi, creştinismul a declanşat cel mai groaznic proces de îndobitocire şi înrobire a fiinţelor umane din cîte au existat vre-odată. Rolul jucat de femei în acest proces a fost şi mai este încă umil de ruşinos. După ce au şantajat bărbaţii să accepte afurisenia respectivă pe capul lor şi a societăţii lor, femeile şi copiii au jucat rolul de agenţi secreţi ai instituţiilor de reprimare creştine, agenţi ce aduceau la cunoştinţa călăilor şi ucigaşilor profesionişti, deghizaţi în preoţi şi călugări umili, fiecare pas întreprins de părinţii, soţii, fraţii şi fiii lor. Istoria nu deţine capătul victimelor inocente distruse de maşina infernală de anihilat lumea denumită creştinism. Cert este faptul că nici măcar o singură fiinţă n-a beneficiat de pe urma religiei respective, în afară de cei ce au născocit-o. Mulţi se înşeală pe ei înşişi cu pretenţia că-i datorează creştinismului viaţa; în realitate însă toţi cei ce au căzut în mrejele ideologiei cu pricina au avut numai de păgubit de pe urma ei. Afirmaţia, religia este opium pentru popor, se referă în primul rînd la creştinism, care are asupra oamenilor exact acelaşi efect pe care îl au narcoticele: - în aparenţe îl ridică în al nouălea cer pe cel ce se droghează cu el, în realitate îl bagă în mormînt de viu. Schimbările survenite în planurile celor ce se ocupă de înrobirea omenirii au adus la elaborarea unor metode noi de folosire a femeilor în interesele lor; metodele vechi sau au început a fi ineficiente, sau puţin eficiente, sau chiar dejucate de către bărbaţi. Despotismul şi teroarea pe care creştinismul le-a practicat pe plan internaţional timp de un mileniu şi jumătate au adus omenirea la capătul răbdărilor şi al puterilor. Îndeplinirea unei reforme radicale pe plan intelectual şi moral a devenit vitală: - sau se înfăptuia reforma, sau exploda răbdarea oamenilor şi începea un dezastru mondial. Patronii creştinismului au ales a treia variantă: - reformă morală şi intelectuală combinată cu dezastru mondial iniţiat şi dirijat de ei. Ca alternativă a creştinismului ei au lansat în lume un amalgam întreg de ideologii, doctrine şi credinţe, una mai deocheată şi mai trăsnită decît alta, dintre care capitalismul, socialismul, comunismul, evoluţionismul, şovinismul, fascismul şi sionismul s-au dovedit de o vitalitate şi o pondere la mase într-atît de mare încît au provocat acte de demenţă în masă şi mişcări sociale dezastruoase. Rolul femeilor a fost decisiv şi în promovarea respectivelor ideologii, cu toate că în aparenţă ele se aflau în contradicţie cu creştinismul. În loc de fiinţe cucernice femeile au primit rolul de femei emancipate; în loc de evlavioase ele au devenit destrăbălate; în loc de poziţia secundă de după bărbat, lor le-a fost oferită prioritatea în toate sferele activităţii umane; şi, în loc de credinţa în Isus Hristos, ele au fost convertite la credinţa în propriile lor persoane, cu toate că obiectivul trasat în faţa lor a rămas acelaşi: - de a împiedica bărbatul de a se implica în viaţa socială, politică şi religioasă a planetei noastre, de a-i trăda intenţiile şi interesele, şi de a-l înlătura definitiv din domeniile respective. Noua misiune le-a plăcut şi le mai place încă femeilor mai mult chiar decît se aşteptau patronii politicii mondiale. Cu trup şi suflet s-au implicat ele în toate mîrşăveniile ce au fost puse la cale şi îndeplinite în lume, chiar dacă şi singure au avut de suferit de pe urma lor. Sub masca democraţiei manipularea femeilor şi exploatarea lor în scopurile celor ce vor să înrobească lumea a ajuns la maximum. Toate posturile cheie ale societăţii unde pot fi vîndute interesele societăţii şi ale oamenilor au fost umplute cu femei, care, în inconştienţa lor oarbă, vînd şi interesele propriilor lor copii, ne-mai-vorbind despre interesele celorlalţi oameni. Dat fiind imperativul natural de împerechere a fiinţelor umane, în vederea perpetuării speciei, imperativ de la care este aproape imposibil de eschivat, atragerea femeilor de partea lor le oferă posibilitate stăpînilor politicii mondiale de a ţine sub control activitatea tuturor bărbaţilor din lume, fără cheltuieli, fără risc şi fără bătaie de cap. Sub influenţa instinctului sexual, sub presiunea exercitată asupra lor de legile şi normele moderne de conduită şi convieţuire a societăţii, şi neutralizaţi de dorinţa de a trăi în pace, atît în cadrul familiei lor cît şi în afara ei, bărbaţii au devenit fiinţe neputincioase, incapabile de a opune rezistenţă în faţa nici unui duşman sau factor negativ determinat să le distrugă viaţa. Fiecare femeie, la ora actuală, este un agent străin şi ostil în sînul propriei ei familii, agent ce ţine sub control activitatea soţului şi fiilor ei, împiedicînd orice încercare de afirmare a lor şi preîntîmpinînd şi anihilînd dezvoltarea oricărei tendinţe de implicare a lor în afacerile politice ale omenirii, în special a celor de emancipare a ei; şi fiecare femeie, cu excepţii extrem de puţine, este un trădător al intereselor societăţii din care face parte, a soţului şi a fiilor ei, şi un vînzător a lor. - Este de-a mirării oare faptul că se insistă cu orice preţ pe amplificarea campaniei de discriminare a bărbaţilor în faţa femeilor? O cale mai sigură şi mai perfidă de a ţine permanent bărbaţii sub supraveghere şi sub tensiunea de a le exploda creierii, de a le bloca sistemul nervos şi de a le paraliza voinţa şi activitatea decît instigarea femeilor împotriva lor nici diavolul n-ar fi fost în stare să conceapă. Şansele bărbaţilor de a face faţă respectivei situaţii sînt minime şi necesită eforturi maxime din partea lor, eforturi ce solicită implicarea tuturor virtuţilor lor, în special a inteligenţei, a voinţei şi a curajului, ceea ce reduce şi mai mult posibilităţile şi capacităţile de emancipare a lor şi de salvare a civilizaţiei umane. Dar în pofida tuturor factorilor ce urmăresc transformarea bărbaţilor în marionete, în forţă gratuită de muncă şi în bibelouri sexuali de folosinţă redusă şi secundară, factori ce apasă continuu asupra lor din toate părţile, există modalitate de eliberare a lor din această stare deplorabilă, dezastruoasă şi umilitoare. Dat fiind faptul că influenţa femeilor asupra lor se bazează pe slăbiciunile şi instinctele lor proprii, nu pe a altcuiva, luarea respectivelor porniri sub controlul conştiinţei şi al voinţei slăbeşte şi, încetul cu încetul, înlătură presiunea pe care ele o exercită asupra lor. Conştientizarea faptului că Yehowah n-a creat bărbatul ca el să slujească femeii şi să devină una dintre jucăriile ei, ci pentru a beneficia de posibilitatea de a milita pentru cetăţenia Universului şi de a trăi veşnic, este primul pas ce trebuie făcut în această direcţie. După cum Stăpînul Universului n-a creat omul ca el să se transforme în oaia lui Isus, la fel El n-a creat bărbatul ca el să se transforme în robul nepoatelor Venerei. Acest lucru este mai sigur şi decît faptul că d-stră existaţi în lume. Nici o persoană inteligentă din Univers nu face nici cea mai mică investiţie cu scopul de a admira rezultatul investiţiilor sale degradînd în cel mai ruşinos mod posibil. Dacă scopul lui Dumnezeu ar fi fost ca oamenii să fie oi, El îi crea oi, sau cel puţin fiinţe net inferioare oilor, şi ar fi trasat în faţa lor obiectivul de a se perfecţiona continuu pînă ar ajunge oi adevărate; dacă scopul Său ar fi fost să facă din bărbat sluga femeii, El ar fi creat bărbatul inferior femeii, cel puţin la nivelul intelectual, şi ar fi creat dependenţa lui de femeie. Faptul că omul este din toate punctele de vedere superior oii trebuie să ne conducă spre concluzia că el nu este oaie şi nici n-ar trebui să se transforme vre-odată în aşa ceva. Iar faptul că bărbatul nu este cu nimic mai prejos decît femeia şi nu este nici pe departe într-atît de dependent de ea după cum ea este de el, este o dovadă sigură a faptului că el n-a fost creat de dragul ei. Obiceiul ce astăzi e la modă de a nu-i vorbi niciodată femeii în faţă despre neajunsurile şi viciile ei, şi de a o lăuda chiar şi atunci cînd nu există nici cel mai mic motiv de a face lucrul acesta, a degenerat pînă acolo încît părerea femeii despre sine şi despre capacităţile ei s-a denaturat înspăimîntător de tare, ajungîndu-se pînă acolo încît în viziunea ei lucrurile apar exact invers decît sînt în realitate: - propria-i prostie i se pare ei genialitate; pornirile şi înclinaţia ei spre destrăbălare i se par manifestări ale independenţei şi originalităţii; vanitatea i se pare personalitate, iar inferioritatea fiziologică şi intelectuală a ei faţă de bărbat i se pare superioritate; etc., etc.. Bărbaţilor li se părea o glumă cîndva tendinţa femeilor de a se supra-estima; astăzi nu cred că mai este vre-o unul dintre ei bucuros de respectiva aspiraţie. Mergeţi măcar o singură dată la vre-o întrunire de-a femeilor „emancipate”, indiferent de ocazia cu care ea este organizată, şi veţi rămîne poster la cele văzute şi auzite acolo, în momentul în care femeile, intrate în transă, vor începe să enumere şi să laude calităţile şi realizările pe care nici în vis nu le-au avut vre-odată. Dat fiind faptul că nu există nici o speranţă ca femeile să se restructureze de la sine şi să meargă în întîmpinarea d-stră, bărbaţilor, slăbind presiunea pe care o exercită asupra d-stră, presiune ce vă împiedică să mergeţi pe calea hărăzită d-stră de însuşi Stăpînul Universului, şi cu atît mai mult să vă ajute să vă îndepliniţi rostul d-stră în viaţă şi în dezvoltarea civilizaţiei umane, n-ar fi rău ca d-stră, stimaţi bărbaţi, în special cei ce nu sînteţi certaţi cu mintea, să ieşiţi de sub influenţa femeii şi să nu vă sacrificaţi de dragul ei destinul şi viaţa, căci multe aveţi de pierdut de nu veţi face-o. Viaţa, pentru fiecare dintre d-stră, este singura şansă ce vă este oferită pentru a milita pentru cetăţenia Universului, şansă care nu se va repeta niciodată, şi nu există lucru sau plăcere pe lumea aceasta de dragul căreia se merită a o rata. După cum ţările cu un nivel înalt de dezvoltare pun un milion de condiţii şi pretenţii în faţa celor ce doresc să devină cetăţeni ai lor, la fel şi Stăpînul Universului are anumite cerinţe şi pretenţii faţă de cei ce binevoiesc să devină membri ai Împărăţiei Sale. Determinarea omului de a pune interesele Stăpînului Universului deasupra tuturor celorlalte aspiraţii, dorinţe, instincte, obiceiuri şi interese existente în lume, şi evidenta decidere a lui de a nu sluji nimănui cu excepţia Celui ce l-a creat, este prima şi cea mai mare condiţie pe care omul trebuie să o îndeplinească pentru a intra în posesia vieţii veşnice şi a cetăţeniei Universului. Omul nu trebuie să fie dependent de nimeni şi de nimic, şi pe el nimic nu trebuie să-l intereseze mai mult decît voia Creatorului său, care constă în implicarea fermă a fiecăruia în asigurarea progresului civilizaţiei umane. Nici interesele ţarului, nici ale femeilor, nici ale copiilor şi nici măcar interesele proprii nu pot servi drept scuză a devierii cuiva de la această regulă. Legile Universului sînt pe cît de simple pe atît de juste: - fiecare este răsplătit exact de către stăpînul căruia îi slujeşte, în funcţie de capacităţile şi bunăvoinţa stăpînului său de a-l răsplăti, desigur. Cei ce-l slujesc pe Buddha, petrec întreaga lor viaţă şezînd pe buda; cei ce-l slujesc pe Rama, papă produsele corporaţiei Rama; cei ce trăiesc de dragul lui Isus sînt păscuţi şi adăpaţi de către acest cioban „blajin”; cei aflaţi sub călcîiul femeii sînt striviţi de călcîiul femeii; cei ce de dragul copiilor lor neglijează interesele Stăpînului Universului nu se bucură niciodată de consideraţie şi respect din partea copiilor, şi nici nu se vor bucura vre-odată de pe urma lor; etc., etc. . Conform acestei legi, merită să vă gîndiţi serios înainte de a plasa pe cineva sau ceva în locul lui Dumnezeu şi înainte de a ignora interesele lui Yehowah în favoarea altor legi. Yehowah a oferit bărbatului avantaje netăgăduite şi importante în faţa femeii, avantaje menite să-l ajute să deţină rolul conducător în relaţia dintre ei: - pe lîngă avantajele net vizibile ale lui faţă de ea, avantaje ce constau în capacităţile fizice diferite ale corpurilor lor, şi pe lîngă avantajul intelectual oferit de volumul mai mare a creierului bărbatului faţă de cel al femeii, există şi diferenţe de natură fiziologică a organismelor lor, diferenţe ce plasează femeia într-o stare de dependenţă faţă de bărbat. Lipsa totală a femei din viaţa bărbatului nu afectează nici sănătatea corpului şi nici cea a minţii lui, în cazul în care el nu este obsedat, desigur; lipsa totală a bărbatului din viaţa femeii poate atrage consecinţe destul de tragice asupra ei, soldîndu-se chiar cu moartea ei în al treilea deceniu de viaţă. - Ce concluzie credeţi că trebuie de făcut de pe urma acestei stări de fapte? Că Cel ce a creat oamenii a oferit întîietate bărbatului în faţa femeii şi l-a înzestrat pe el cu toate elementele necesare asigurării acestei priorităţi. De-aceea, cei ce se află sub hegemonia femeii nu au nici o scuză în faţa Stăpînului Universului. Întreaga responsabilitate pentru abaterea lor de la orînduirea divină a rolurilor oamenilor pe Pămînt revine asupra lor. Cea mai perfectă armă ideologică de înrobit lumea, care este creştinismul, a făcut tot posibilul să-l priveze pe bărbat de posibilitatea de a beneficia de avantajele sale în faţa femeii, cu scopul de a-şi apăra rolul său conducător în familie şi în societate, elaborînd în acest scop tot felul de norme şi restricţii, una mai blestemată şi mai stupidă decît alta, care s-au răsfrînt negativ asupra tuturor, asupra bărbaţilor, asupra femeilor, asupra copiilor şi în special asupra civilizaţiei umane luate în ansamblu. Prima lovitură mortală aplicată de către creştinism omenirii a fost instituirea familiei monogame, prin intermediul căreia ea a lipsit cele două genuri umane de posibilitatea de a-şi găsi adevăraţi parteneri de viaţă şi a obligat bărbatul şi femeia să-şi concentreze atenţia asupra respectării normelor prevăzute de religie, chiar dacă respectarea acelor norme mutilează şi ruinează viaţa ambilor, în loc să lupte pentru asigurarea civilizaţiei umane cu un progres continuu. Legea respectivă, instituită de creştinism, n-a adus decît necaz şi durere pe capul oamenilor, atît pe a bărbaţilor cît şi pe a femeilor, şi a pus bazele unui proces groaznic de degenerare a fiinţelor şi civilizaţiei umane, soldîndu-se cu aceea că indivizii umani de astăzi sînt din punct de vedere mintal, fizic şi spiritual inferiori cu mult celor de acum două mii de ani în urmă. Legile căsătoriei impuse omenirii de promotorii şi beneficiarii creştinismului vă condamnă la eşec sigur în alegerea partenerului de viaţă, dat fiind faptul că sub pesiunea timpului, instinctelor şi a influenţei oamenilor, puţini sînt cei ce reuşesc să se gîndească la sănătatea fizică, morală şi intelectuală a viitorilor lor copii, nu numai la satisfacerea impulsurilor lor sexuale. Fiecare pas făcut de cei ce se conduc de această lege poate fi fatal, atît pentru ei cît şi pentru urmaşii lor, pas ce-i poate condamna pe ei la chin pe viaţă, pe baza unei singure greşeli infantile. Legea ce impune oamenilor monogamia a privat omenirea de perfecţiunea la care fiecare individ uman, indiferent de genul şi de vîrsta sa, ar trebui ca să aspire, şi a favorizat şi încurajat indiferenţa oamenilor faţă de felul lor personal de a fi şi dispreţul lor faţă de cei ce posedă calităţi şi virtuţi superioare lor. În pofida tuturor exemplelor pe care ni le oferă natura, exemple de încurajare a fiinţelor şi exemplarelor mai inteligente şi mai puternice, ca mod de asigurare şi menţinere a purităţii speciilor şi de prevenire a decăderii lor, creştinismul a impus omenirii o formă de convieţuire a oamenilor ce convine numai indivizilor slabi fizic şi mintal, în detrimentul celor cu inteligenţă şi calităţi deosebite. Conform legilor de procreiere şi perpetuare a speciilor, pe care Yehowah, Stăpînul Universului, a instituit-o pentru oameni, lege care constă în faptul că fiecare membru al generaţiei tinere este rezultatul divizării sumei calităţilor şi inteligenţei celor ce l-au procreat, copilul poate ajunge superior părinţilor săi, din punct de vedere fizic şi mintal, numai în cazul în care ambii deţin inteligenţă, calităţi şi capacităţi asemănătoare. Atunci cînd o persoană inteligentă se împerechează cu una semi-inteligentă, descendentul va poseda inteligenţă inferioară părintelui său; - acelaşi lucru poate fi spus şi despre repartizarea calităţilor în oameni. Excepţie de la această regulă o constituie viciile, devierile psihice şi mintale, şi celelalte boli transmisibile genetic, care se moştenesc integral, sau chiar în mod accentuat. Rezultatul căsătoriei unui maniac cu un geniu este de regulă un maniac cu o inteligenţă semi-genială, de zeci de ori mai periculos pentru societate decît părintele său; produsul încrucişării unui dement cu un înţelept rezultă în demenţă camuflată de note de înţelepciune, etc., etc.. Cu alte cuvinte, în cazul încrucişării trăsăturilor negative de caracter cu cele pozitive, trăsăturile negative le vor subordona întotdeauna pe cele pozitive, devenind mai puternice şi mai periculoase, atît pentru persoana ce le moşteneşte, cît şi pentru societate. Ajuns în ipostaza de a alege un singur partener pentru toată viaţa, fără o instruire serioasă în această privinţă, fiinţele inteligente şi înzestrate cu calităţi unice sînt puse în faţa unei dileme destul de grave şi sînt expuse riscului de a li se pierde în timp unicitatea, căci probabilitatea de a întîlni jumătatea ce le este pe potrivă este destul de mică. Dacă e să conştientizaţi adevărata stare de fapte instituită de legea monogamiei, veţi observa că nici bărbaţii şi nici femeile nu sînt privelegiaţi în această privinţă: - nici femeia căsătorită cu un bou n-ar avea mare bucurie dacă şi-ar da seama că a dat naştere unui viţel; şi nici bărbatul căsătorit cu o răutate n-ar ajunge acasă de bună voie însoţit de gîndul că si-a umplut casa de duşmani, cărora trebuie să le poarte de grijă pînă ăia ajung îndeajuns de pregătiţi pentru a-i face felul. Obligativitatea de a convieţui împreună la bine şi la rău transformă în infern pînă şi relaţia acelor persoane care în condiţii naturale, bazate numai pe buna lor înţelegere, fără impuneri şi constrîngeri din exterior, ar trăi fericiţi pînă la adînci bătrîneţe, ne-mai-vorbind de viaţa cuplurilor formate în grabă, sau din greşeală. Legea ce impune fiecărui individ să aibă doar o singură persoană de gen opus drept partener de viaţă creează vrăjbie şi discordie atît în rîndul bărbaţilor cît şi în rîndul femeilor: - atît unii cît şi ceilalţi sînt impuşi de ea să scape de rivali şi de concurenţi, generînd ură, gelozie, vrajbă, conflicte şi duşmănie. Chiar şi cele mai frumoase prietenii se destramă şi se spulberă din cauza ei; surorile se înstrăinează; fraţii se învrăjbesc; copiii ajung pe drumuri. Legea lui Yehowah cu privire la căsătorie înlătură toate aceste probleme. Prietenele pot rămîne prietene pentru întreaga lor viaţă, devenind soţiile aceluiaşi bărbat; surorile pot deveni şi mai apropiate una de alta, devenind membre ale aceleiaşi familii; în timp ce copiii nu numai că scapă de ameninţarea de a ajunge pe drumuri din cauzadivorţului părinţilor lor, dar primesc posibilitatea de a abunda în îngrijire maternă, dat fiind faptul că toate soţiile tatălui lor sînt încurajate şi îndemnate să se comporte precum mamele cu ei. Tendinţa de a favoriza propriii copii în detrimentul celorlalţi poate sluji oricînd drept motiv de a elimina acea femeie din familie, lucru permis de către Stăpînul Yehowah cu scopul de a menţine pacea în familie. Uneltirile de orice gen a unor soţii împotriva altora se soldează cu acelaşi rezultat: - izgonirea din familie. În familia ce se conduce după legea lui Yehowah se intră şi se trăieşte doar cu bune intenţii şi doar cu predispoziţia de a sacrifica interesele personale în favoarea celor ale familiei. Nici măcar bărbaţii nu au de suferit de pe urma legii lui Yehowah cu privire la căsătorie, cu toate că la prima vedere se impune contrariul, şi nu eu dar realitatea confirmă lucrul acesta. Legea Universului nu încurajează bărbaţii la pierderea raţiunii în favoarea dragostei. Bărbaţilor nu le este recomandat să se îndrăgostească. Pe umerii lor se află datoria de a asigura progresul şi securitatea civilizaţiei umane şi tot pe umerii lor se află responsabilitatea de a purta drapelul lui Yehowah în lume, oferind posibilitate cît mai multor persoane de a cunoaşte şi îndeplini voia lui Yehowah şi de a beneficia de îndurarea Lui. De îndrăgostit se îndrăgostesc femeile şi lor li se oferă prioritate în alegerea partenerilor. Un argument în plus în favoarea legii lui Yehowah cu privire la căsătorie este faptul că bărbatul este asigurat contra nedreptăţirii şi prejudicierii soţiilor sale, indiferent de numărul lor, prin faptul că le poate oferi atenţie egală tuturor, ceea ce nu poate să facă femeia ce pretinde la dreptul de a avea şi ea mai mulţi bărbaţi. Toate femeile doritoare de a avea copii de la acelaşi bărbat pot să-şi vadă dorinţa îndeplinită în cea mai scurtă perioadă de timp, pe cînd femeia nu poate asigura pretenţia de a avea copii de la ea decît unui singur bărbat timp de doi ani. Nu trebuie de neglijat nici faptul că bărbatul nu pune în pericol sănătatea şi capacitatea de procreiere a femeii, indiferent de numărul soţiilor sale, pe cînd femeia, în cazul monogamiei, cauzează prejudicii colosale bărbatului, prejudicii care ulterior aduc chiar şi la destrămarea familiei. Dat fiind faptul că virilitatea bărbatului depinde foarte mult de frecvenţa şi de modul implicării sale în actul sexual, repauzele făcute cu ocazia gravidităţii, ciclului şi a nedorinţei femeii, precum şi dezinteresul ce se dezvoltă cu timpul la toţi bărbaţii faţă de aceeaşi femeie, dezinteres provenit din mai multe motive, dintre care de majoritatea este vinovată femeia, duc la slăbirea treptată a potenţei şi în final la impotenţa prematură a lui, fapt ce transformă pînă la urmă căsnicia în tragedie. Instituind legea cu privire la căsătoria monogamă, stăpînii politicii mondiale şi-au asigurat hegemonia mondială practic pentru totdeauna, căci inşii proveniţi din astfel de familii au puţine şanse de a ajunge la acel nivel de dezvoltare intelectuală, morală şi fizică capabilă de a le ghici intenţiile şi de a le dejuca mahinaţiile politice. Oamenii au fost privaţi, prin această lege, atît de plăcerea de a trăi cu adevărat cît şi de posibilitatea de a-şi îndeplini vre-odată rostul lor în viaţă. În fiecare familie creată conform acestei legi există sau un jandarm şi un întemniţat, sau doi jandarmi ce se mănîncă între ei asemenea cîinilor, sau doi întemniţaţi pe care-i terorizează soacrele, sau orice altceva, numai două fiinţe libere ce se bucură de convieţuirea lor nu există în ele. Nici nu e de-a mirării faptul că nu reuşeşte nimeni să-şi identifice şi să-şi urmeze vocaţia sa divină, făcîndu-şi astfel datoria sa faţă de Creatorul său şi faţă de civilizaţia umană. Parodie adevărată este viaţa unui cuplu uman ce se conduce după legea monogamiei. Din cauza diferenţei proprietăţilor organismului bărbatului de cele ale femeii se formează un decalaj puternic între perioadele de manifestare ale tendinţelor sexuale ale lor, decalaj ce transformă în teatru întreaga coexistenţă a lor. În perioada cînd se manifestă apogeul energiei sexuale ale bărbatului, atunci cînd el simte impulsurile cele mai puternice de împerechere cu sexul opus, femeile trec prin perioada cea mai scăzută a impulsurilor sexuale a lor din întreaga lor viaţă, ceea ce conduce spre suprimarea instinctului sexual bărbătesc şi spre scăderea puterii şi interesului bărbatului de a face dragoste. Cînd femeia prinde gust de sex, bărbatul este deja handicapat în materia respectivă, ş-atunci începe spectacolul: - în loc să-şi dea seama că ea este vinovată de neputinţa soţului ei, ea îl descurajează şi intimidează şi mai mult, ajungînd pînă la urmă să caute „călăreţi fără de cap”. Rar familie pe lumea aceasta care să nu să se fi confruntat cu problema respectivă. Legea lui Yehowah înlătură şi problema aceasta. Dat fiind faptul că interesul şi activitatea sexuală a bărbatului sînt antrenate în mod regulat şi progresist, virilitatea lui nu numai că nu scade, dar se măreşte în acelaşi ritm cu tendinţele sexuale ale soţiilor sale, ceea ce asigură tuturor membrelor familiei atenţia de care au nevoie, fapt ce asigură şi mai mult pacea şi armonia în ea. Sănătatea membrilor familiei este şi ea pusă în pericol de constrîngerea de a avea un singur partener conjugal pentru întreaga perioadă a vieţii. Dat fiind decalajul dintre apogeele activităţii sexuale a membrilor cuplului uman, în mai mult de optzeci de procente dintre familiile existente pe suprafaţa Pămîntului, soţul şi soţia, fiecare la rîndul lui, apucă pe rînd calea rîpii, adică înfiripă novele şi romane de dragoste oriunde în altă parte decît în propria gospodărie, acţiune care uneori este răsplătită nu numai cu satisfacţie sexuală, dar şi cu „floricele” din buchetul Venerei. În cazul cuplurilor formate conform legii lui Yehowah accidente de genul respectiv se întîmplă numai în cazul în care cineva dintre membrii lui se întîmplă să fie extrem de prost, căci numai un bărbat lipsit de raţiune caută aventuri amoroase în afara familiei sale, cînd acasă dispune nu numai de una, dar de mai multe soţii; şi numai o femeie tîmpită preferă să facă dragoste pe furiş, cînd legea lui Yehowah îi permite, oricînd îi vine cheful, să-şi aleagă alt partener de viaţă, fără a prejudicia în vre-un fel oarecare pe cineva, inclusiv pe copiii ei, care rămîn în continuare copiii ambilor părinţi. În cazul legii de convieţuire elaborate şi stabilite de Yehowah, Stăpînul Universului, viaţa oamenilor ar fi, din punct de vedere calitativ, cu mult mai bună decît cea existentă, în special viaţa celor ce se remarcă prin inteligenţă şi calităţi deosebite, şi nivelul de dezvoltare al civilizaţiei umane ar fi cu mult mai înalt. Binevoiţi de meditaţi profund asupra nuanţelor definitorii ale acestui fapt, căci de înţelegerea lui depinde într-o măsură destul de mare calitatea vieţii d-stră din viitor. Omul a fost creat de către Stăpînul Universului cu un scop bine determinat şi delimitat, scop pentru îndeplinirea căruia i-au fost puse la îndemînă toate condiţiile necesare. Viaţa pe care o trăim nu este o întîmplare, o nebunie, un miracol sau o curvă, după cum şi-o doresc majoritatea dintre d-stră. Nu vă înşelaţi cu astfel de teorii de doi bani, nu speculaţi cu astfel de prostii şi nici nu-i lăsaţi pe alţii să vă buimăcească cu ele. Viaţa niciodată n-a fost nimic din ceea ce i-a determinat prostia pe unii să o considere şi niciodată nu va fi nimic altceva în afară de ceea ce este: - examen de intrare în Împărăţia Universului. Deoarece dorinţa Stăpînului Universului, a lui Yehowah, a fost şi este popularea Universului cu fiinţe inteligente, virtuoase, frumoase şi, în acelaşi timp, libere, El a făcut tot posibilul să-i asigure Împărăţiei Sale o astfel de populaţie, eliminînd orice risc de a scăpa în ea măcar o singură fiinţă nedemnă de a locui în ea. Lumea noastră este plină de fapte şi exemple menite să vă sugereze adevărata natură şi adevăratul rost al vieţii, şi dacă ele n-au reuşit pînă în prezent să facă lucrul acesta este numai din cauza că n-aţi depus nici cel mai mic efort intelectual pentru a vă lămuri pe ce lume trăiţi. Dat fiind faptul că prostia şi răutatea dispun de forţe şi capacităţi uriaşe, capabile să măture din faţa lor aproape orice, a apărut nevoia de a tăia calea lor spre Împărăţia Universului, îngrădind-o cu un obstacol imposibil de înlăturat cu mijloacele şi posibilităţile de care ele dispun. Lumea în care trăim este în întregime la dispoziţia celor vicioşi, ticăloşi şi răi, şi nu există loc pe suprafaţa Pămîntului unde răutatea şi prostia să nu fie la putere. Cei ce se conformează legilor, normelor şi regulelor pe care aceste vicii le-au impus omenirii drept tipar de convieţuire stăpînesc întreaga planetă şi posibilităţile lor par fără de seamăn, în timp ce fiinţele ce refuză să se conformeze lor sînt expuse riscului de a deveni oricînd victima lor. Puterea, bogăţia şi dreptatea se află în ghearele celor răi şi se pare că nu există lucru pe care n-ar putea să-l realizeze sau să-l îndeplinească ei. Orice proprietate privată şi obştească, de orice gen, poate fi oricînd violată, răpită şi distrusă de fiinţele şi instituţiile ce slujesc intereselor duşmanilor lui Dumnezeu şi nu există frontiere umane ce le-ar putea împiedica să facă lucrul acesta. Pămîntul a devenit raiul slugilor lui Azazel şi iadul celor ce nu trăiesc după normele de trai elaborate de ei. Puterea şi bogăţia se află în mîinile lor şi s-ar părea că nu există lucru ce n-ar putea fi cumpărat, furat sau privatizat de către ei, acţiune ce n-ar putea fi întreprinsă şi frontieră ce n-ar putea fi depăşită de către ei. Nici un milimetru din suprafaţa Terrei nu este liber de prezenţa lor... - dar puterea, bogăţia şi capacităţile lor sînt inutile în faţa porţii de intrare în Împărăţia lui Yehowah. Orice frontieră ce desparte un stat de către alt stat poate fi violată de către slujitorii răului; pînă şi frontiera ce desparte Pămîntul de Lună a fost depăşită de ei; dar nici o bogăţie, nici o forţă şi nici o putere nu-l poate ajuta pe nimeni să treacă în mod fraudulos de frontiera ce desparte lumea oamenilor de Împărăţia Universului. Acolo se nimereşte numai pe bază de examen şi numai pe baza meritelor înregistrate la acel examen. Viaţa noastră este examenul de militare pentru viza Împărăţiei Universului; moartea este frontiera ce desparte acea Împărăţie de lume noastră. Dacă aveţi bani sau rude la minister, încercaţi de o treceţi. Pentru a avea mai multe şanse de a vă prezenta adevărata relaţie ce ar trebui să domine între fiinţele umane, şi în special între bărbat şi femeie, re-formulez definiţia vieţii umane în termeni simpli, pe înţelesul tuturor, de la bunul început, după care să-mi pot permite să cred că numai cei ce nu vor să gîndească nu m-au înţeles. În primul rînd încercaţi să înţelegeţi faptul că Universul nu este un rezultat al vre-o unei întîmplări nefericite, sau al vre-o unei explozii reuşite, ci produsul unei minţi înţelepte, a unei voinţe infinite şi a unei puteri ne-egalabile. Tot ce se află în Univers a fost gîndit, proiectat şi construit. Universul nu este pustiu, nu este populat de monştri, nu este lăsat în voia sorţii şi nici n-a ajuns la discreţia unor fiinţe apărute din senin, de a căror existenţă să nu ştie nimeni. El este populat de fiinţe super-inteligente, create şi ele de către Cel ce a creat Universul; există legi după care se conduc locuitorii Universului; există civilizaţie ce cuprinde în sine toate corpurile cereşti existente în el; şi există Stăpîn, Care se îngrijeşte de bunul mers al lucrurilor în Univers. Încercaţi să înţelegeţi şi faptul că Pămîntul este o parte integrantă a Universului, cu scopul existenţei sale bine definit, nu un bolovan sărit de nu-ştiu-unde, după cum aţi crezut pînă în prezent. Nimeni în Împărăţia Universului n-a uitat despre existenţa Pămîntului şi nimeni de acolo nu s-a gîndit să abandoneze planeta respectivă nici pentru o clipă. Pămîntului i-a fost oferit un rol special în dezvoltarea Universului, de a cărui importanţă nu vă îndemn să vă îndoiţi. Nimic din ceea ce se întîmplă pe suprafaţa Pămîntului nu scapă din vederea locuitorilor Universului şi a Stăpînului lui. Pămîntul este incubatorul, laboratorul şi poligonul Universului. Aici se nasc, se dezvoltă, se afirmă şi se lansează cetăţeni ai Universului. Depuneţi, deasemenea, şi „supra-omenescul” efort intelectual şi înţelegeţi şi faptul că oamenii sînt şi ei elaboraţi, proiectaţi şi creaţi, nu apăruţi, căzuţi sau evoluaţi, şi că existenţa lor nu este întîmplătoare sau inutilă, ci bine determinată, minuţios cercetată, analizată şi studiată, şi deosebit de importantă pentru existenţa Universului. Ei sînt obiecte de studiu ale Pămîntului-poligon şi Pămîntului-laborator, pe seama cărora se acumulează experienţa Universului legată de efectele pozitive şi negative ale ştiinţei, religiei şi metodelor de organizare a civilizaţiei; şi tot ei sînt materia primă a Pămîntului-incubator din care se aleg cetăţeni ai Universului. Fiecare om este un potenţial cetăţean al Universului, inclusiv eu şi d-stră, numai că nimeni nu ne obligă să devenim cetăţeni ai Împărăţiei lui Yehowah. Avem o viaţă de om la dispoziţie pentru a ne da arama pe faţă şi pentru a ne forma adevărata identitate; şi avem o lume întreagă la dispoziţie ca mijloace de afirmare şi progresare. Obiectivul pe care trebuie să-l urmărească fiecare om, fie el bărbat sau femeie, este să se ridice, prin gîndurile, vorbele şi faptele sale, la nivelul intelectual şi moral al locuitorilor Universului. În special atitudinea pe care o ia omul faţă de semenii săi şi faţă de lumea în care trăieşte reprezintă modul de realizare a acestui obiectiv. Scopul vieţii umane nu se reduce la sădirea unui pom, la construirea unei case şi la creşterea unui copil, după cum sînt înclinaţi cei cu bostane în loc de capuri şi drojdii în loc de creier să creadă. Pomul se sădeşte cu scopul de a mînca roadă de pe el; casa se construieşte pentru a locui în ea şi copilul se creşte pentru a asigura continuitate propriului neam, şi toate aceste fapte voi le faceţi de dragul propriei d-stră persoane şi de dragul burticii propriei d-stră persoane, nu pentru altcineva. Cu alte cuvinte, sădiţi pomi, construiţi case şi creşteţi copii pentru a vă asigura anumite condiţii de viaţă de care aveţi nevoie pentru a trăi, şi prăpădit este cel ce trăieşte pentru aceste lucruri. Oamenii înţelepţi beau şi mănîncă ca să trăiască, nebunii trăiesc ca să bea şi să mănînce. Înţelepţii îşi dedică viaţa numai lucrurilor ce depăşesc prin valoarea lor preţul vieţii, iar mai scump ca viaţa poate fi numai viaţa veşnică, nicidecum lucrurile ce sînt doar simple mijloace menite să întreţină viaţa. Nici banii, nici mîncarea, nici băutura, nici copiii, nici femeia, nici partidul, nici naţiunea şi nici un alt lucru de pe Pămînt, nici măcar Isus Hristos, nu are menirea să servească drept obiectivul, scopul şi năzuinţa vieţii cuiva. Toate lucrurile de pe lume, inclusiv sus-pomenitele, există pentru oameni şi de dragul oamenilor, şi blestemaţi sînt cei ce-şi dedică viaţa lor. După cum plăcerea maniacală a narcomanilor şi alcoolicilor de- aşi sacrifica viaţa de dragul unor senzaţii care pentru orice om sănătos la minte sînt greţoase şi scîrboase, la fel şi decizia conştientă şi inconştientă a oamenilor de a-şi dedica viaţa anumitor persoane, activităţi, instituţii sau teorii este abominabilă pentru cetăţenii şi Stăpînul Universului. Încercaţi să convingeţi un narcoman, un alcoolic sau o altă lepră a societăţii că ceea ce face el nu este bine, şi îndemnaţi-l să se lepede de viciul care, după părerea d-stră, îl bagă în pămînt, şi veţi vedea cu cîtă superioritate şi dispreţ o să privească el: - pentru el şi toţi cei ca dînsul d-stră sînteţi prostul şi nepriceputul, nu ei. Ei cred că sînt persoanele care au priceput totul şi iau totul de la viaţă, pe cînd d-stră sînteţi naivul şi sărmanul degradat care nu ştie ce-i bine pe lume şi nu ştie a trăi. Ei au pătruns în marile „enigme” şi „mistere” ale Universului şi au prins şmecheria cum să primească caif făcînd pipi şi caca pe ei înşişi, pe cînd d-stră vă zbuciumaţi, vă zbateţi, lucraţi, creşteţi copii şi slujiţi partidului, ne-avînd plăcere de la nimic. Ei duc un mod de viaţă pe care nici porcii oamenilor ce se respectă nu-şi permit să-l ducă şi totuşi ei sînt convinşi că anume modul lor de viaţă este corect şi progresist, nu al d-stră, şi că ei sînt cei ce ştiu a trăi, nu d-stră. Exact aceeaşi comparaţie, pe care am făcut-o între d-stră, om normal, şi lepădăturile societăţii, şi între modul d-stră de viaţă şi modul lor de viaţă, poate fi folosită pentru a înţelege diferen
ID: 208317476, Visits this month: 1
, Replies:
The reply rate shows the ratio of incoming messages to replies. If the reply rate is low, it means that the user rarely replies. If it's high, the user is much more likely to reply.
Erotic photo

Photos that have been marked as «erotic» can only be viewed by users who have agreed to view erotic content. You can read more about this and change your preferences in the section «Settings».

If you mark a photo as «erotic», it will only be visible to users who have agreed to view erotic content. You can read more about this and change your preferences in the section «Settings».

OK

Search not available because you have deactivated «your profile participation in search». To remove limitations you must

Service payment is successful

The service will be activated shortly.
OK

An error has occurred.

Refresh the page and try again in 5 minutes
OK